Afară ninge liniştit
Și-n casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul!

De mult și patul e făcut.
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus,
Cu glasu-i rar și dulce.

Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s–opresc în drum;
S-aud acum în tindă…

Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Lerui ler, și Domnul mare!

Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.

Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.